Bărbatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat. În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în esenţă, că, la data de 19.08.2024, în jurul orei 09:56, inculpatul, din Cluj, pătruns în locuința neasigurată a persoanei vătămate, de unde a sustras din șifonierul aflat în dormitorul persoanei vătămate, două perechi de lenjerie intimă de damă, de culoare alb şi negru, pe care le-ar fi introdus în buzunarul drept de la pantaloni, părăsind ulterior locuința. A doua zi după faptă, femeia a fost contactată de concubina inculpatului, care s-a prezentat la domicilul său pentru a-i înapoia cele două articole de lenjerie intimă. Fiind audiat în calitate de suspect, bărbatul a arătat că, la data de 19.08.2024, a decis să se deplaseze la locuinţa vecinilor săi, penru a le solicita să-i împrumute un cablu de alimentare. A bătut la uşă, însă nu a răspuns la nimeni, astfel că a pătruns în apartament, uşa fiind deschisă. Ulterior, a intrat în dormitorul persoanei vătămate cu scopul de căuta un cablu, moment în care a văzut şifonierul întredeschis şi a luat de acolo o pereche de lenjerie intimă. Inculpatul a arătat că nu poate oferi un motiv pentru care a săvârşit acest gest, însă, probabil, are legătură cu atracţia pe care o simte faţă de persoana vătămată. Ulterior, fiind audiat din nou în calitate de a revenit asupra acestei din urmă precizări, arătând că în fapt nu o consideră atrăgătoare pe persoana vătămată. Apoi, în cursul judecăţii inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei. În motivarea deiziei de condamnare, instanța reține „caracterul atipic al bunurilor sustrase (două articole de lenjerie intimă de damă), precum şi valoarea economică redusă ar putea sugera ideea că luarea bunurilor nu s-a realizat în scopul însuşirii pe nedrept“. Instanţa mai reţine însă că, indiferent de scopul final pentru care inculpatul a luat bunurile (spre exemplu, în scop de divertisment sau pentru că ar fi fost atras de persoana vătămată), scopul mediat îl implică pe cel imediat, respectiv însuşirea bunurilor, chiar şi pentru o perioadă scurtă. Altfel spus, indiferent care a fost scopul final al inculpatului cu privire la acele articole de lenjerie intimă, în atingerera acestui scop, era necesar, într-o primă fază, să îşi însuşească bunurile, adică să le ia fără drept din posesia persoanei vătămate, potrivit judecătorilor. În continuare, analizând fapta săvârşită de către inculpat prin prisma modului şi a circumstanţelor de comitere, instanţa reţine că aceasta prezintă o gravitate medie. În acest sens, instanţa are în vedere că întreaga manieră de a acţiona a inculpatului relevă o îndrăzneală infracţională şi o desconsiderare faţă de valori sociale precum viaţa intimă a persoanei şi inviolabilitatea domiciliului. Astfel, inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa persoanei vătămate, profitând de împrejurarea că uşa nu era încuiată şi luându-şi anumite măsuri de prevedere pentru a nu putea fi identificat, respectiv schimbând poziţia camerelor de supraveghere montate în locuinţa victimei, în încercarea de a se sustrage din raza lor vizuală, împrejurări care trădează caracterul premeditat al faptei. Între inculpat şi persoana vătămată exista o relaţie de vecinătate de aproximativ 4 ani, interval în care, deşi potrivit declaraţiei unui martor, relaţia dintre familia persoanei vătămate şi cea a inculpatului nu a fost una foarte apropiată, au existat momente în care aceştia au petrecut timpul împreună. Această îndelungată relaţie de vecinătate nu a constituit însă o piedică pentru inculpat în a pătrunde în locuinţa persoanei vătămate fără consimţământul acesteia. „În ceea ce priveşte urmăririle faptei, deşi valoarea economică a bunurilor sustrase poate părea neînsemnată, nu se poate contesta împrejurarea că fapta, prin specificul ei, inclusiv prin natura bunurilor sustrase (două articole de lenjerie intimată) a adus o atingere gravă vieţii private şi intime a persoanei vătămate. În acest context, instanţa subliniază faptul că gravitatea infracţiunii nu este nicidecum dată de valoarea strict materială a bunurilor, ci de circumstanţele de comitere a faptei, astfel cum au fost expuse anterior“, potrivit judecătorilor. Cât priveşte motivul săvârşirii faptei, potrivit magistraților, este cert faptul că inculpatul a intenţionat să îşi însuşeasă, chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp, articolele de lenjerie aparţinând persoanei vătămate. Dată fiind valoarea modică a celor două bunuri, este limpede că acesta nu a urmărit să obţină un câştig patrimonial prin săvârşirea faptei. Bunurile sustrase pare a imprima o conotaţie sexuală faptei, aspect negat însă de către inculpat, care nu a putut oferi o explicaţie clară cu privire la motivaţia faptei sale. În final, judecătorii au apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu este necesară, având în vedere circumstanţele de ordin personal, respectiv lipsa antecedentelor penale, parcursul profesional, precum şi faptul că inculpatul pare a fi integrat social. În acest moment, privarea de libertate ar constitui o măsură disproporționată, fiind suficientă condamnarea la pedeapsa închisorii, a cărei executare să fie suspendată pe parcursul unui termen de supraveghere, mai arată instanța. Decizia nu este una definitivă! Precizăm că trimiterea în judecată reprezintă o etapă a procesului penal, reglementată de Codul de procedură penală, activitate care nu poate, în nicio situație, să înfrângă principiul constituțional al prezumției de nevinovăție. Sursa text: portal instanțe de judecată și rejust.ro Sursa foto: Freepik Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise. Citește și Tribunalul Constanța a VALIDAT dosarul lui Marius Sponoche, fostul manager al Spitalului Cernavodă! Începe procesul