volume dedicate pictorei române de origine armeană sirarpy torossian, o reformulare a istoriei artei românești
O nouă lucrare de cercetare aduce în prim-plan figura pictorei române de origine armeană Sirarpy Torossian, cunoscută și sub numele de Semizian, care s-a născut în 1916 în Mangalia și a decedat în 1995 în New York. Cartea, intitulată „Volumul”, reprezintă prima monografie dedicată complet vieții și operei artistei, notează ziarulamprenta.ro, care citează cercetătorul Eduard Andrei.
Deși a avut o activitate intensă de expoziții, Sirarpy Torossian este puțin cunoscută în România astăzi. Potrivit cercetătorului, artista a studiat între 1934 și 1937 la Academia de Arte Frumoase din București, unde a fost îndrumată de Camil Ressu. Ulterior, și-a perfecționat studiile la Kunstakademie din München, beneficiind de o bursă acordată de Fundatia Alexander von Humboldt. A avut trei expoziții personale în București, în anii 1939, 1945-1946 și 1957, participând în același timp și la expoziții colective din țară și străinătate, printre care cele din Paris, Praga și Viena, precum și în Brazilia între 1947 și 1961.
Cartea, menționeaza ziarul, a fost realizată cu sprijinul Uniunii Armenilor din România și are un design elegant realizat de Petru Stendl. Editia bilingvă, cu traducerea în limba engleză realizată de Monica Manu, include numeroase ilustrații care reflectă diversitatea stilistică a artistei, care trece de la postimpresionism la expresionism și suprarealism. Tematica abordată în operele sale variază de la portrete și peisaje până la scene religioase și cu cai, artistul și și-a câștigat renumele mai ales pentru scenele ecuine.
Cercetarea a fost inițiată de familia sculptorului Anton Eberwein și a soției sale, Armenui Eberwein. Aceștia, care sunt nepoți de frate ai Sirarpy Torossian, au dorit să păstreze și să promoveze memoriile acesteia. În 1963, artista și soțul ei au emigrat în SUA, după o scurtă ședere în Liban, unde Sirarpy Torossian a avut o expoziție la Beirut. În noua țară, la vârsta de 48 de ani, artista a fost nevoită să se reinventeze, expunând sporadic în New York și lucrând, printre altele, ca deseniș pentru studii medicale publicate de Universitatea Rockefeller.
Potrivit ziarului, stilul său diferă de la sinteze postimpresioniste până la accente expresioniste și suprarealiste, iar în lucrările sale predomină scene cu cai. Toate acestea contribuie la o mai bună înțelegere a unei personalități artistice care a avut o contribuție importantă la istoria artei românești din secolul al XX-lea.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
