Cei patru componenți ai grupului, Florin Iordan, etnomuzicolog în cadrul Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti și conducător al formației – cobză, cimpoi, Danil Pop – voce, fluier, dairea, Mihai Balabaș – vioară și Beatrice Iordan – cobză și contrabas, prin abordarea cât se poate de serioasă, etnomuzicologică, a unor muzici în bună parte uitate, sau transformate de-a lungul veacurilor în cu totul altceva, reușesc să se situeze într-o zonă care atrage un public variat, de la profesioniști, până la amatorii de curiozități cu o savoare exotică. Grupul foloseşte instrumente vechi aproape dispărute în mediul tradiţional şi puțin folosite în lumea contemporană urbană: diverse fluiere (fluierul ciobănesc, cavalul, fluierul fără dop, fluierul gemănat, tilinca), cobza, viela, drâmba, diverse instrumente de percuţie (toba, vuva, daireaua). Este important de știut că muzica formației este prezentă pe coloana sonoră a unor filme ca Aferim! (2015) sau Chira Chiralina (2014). Este pentru prima dată când participăm la SEAS. Domnul director a lansat invitația de aparticipa la această stagiune. Ne-am cunoscut acum un an și un pic, când noi am câștigat Premiul Radio România Cultural pentru ultimul nostru album și dumnealui un alt premiu, la altă categorie…. Am vorbit atunci și, până la urmă, s-a fructificat această poveste. Din păcate nu am avut foarte multe invitații la Constanța, deși avem o activitate destul de lungă. Sunt câteva zone în care nu ajungem suficient de des, nu suntem invitați suficient de des, și, din păcate și Constanța este una dintre ele. În urmă cu zece ani am fost invitați la Constanța… Am primit-o cu bucurie și suntem onorați să fim în cadrul acestui stagiuni, am văzut că sunt multe lucruri de înaltă ținută culturală și suntem onorati să fim și noi în cadrul acestei povești. Într-un fel este complicat, dar totuși există o mică șansă. Chiar dacă suntem așa asaltați de tot felul lucruri, nu avem cum să nu simțim și o dorință de întoarcere către natural, fiindcă muzica noastră aduce această naturalețe de altădată, aduce acest parfum de epocă, muzici cumva inedite. Așa că, ceva, o portiță există și pentru noi pe care putem să intrăm chiar dacă suntem cumva „marginali în toate lumile”, ca să zic așa. Multă lume și multă lume de calitate ne știe de mulți ani și ne apreciază. Ne-am dorit să îi atragem și pe cei care nu sunt pricepuți, nu sunt inițiați în acest univers muzical, dar asta nu ține de noi ține ci de ei. Beatrice Iordan – cobză Florin Iordan Nu știu dacă transmit mesaje. Hip-hopul transmite mesaje prin muzică. Noi transmitem emoții, o stare de expresivitate. Consider că lucrăm cu expresivitate, cu emoții, transmitem o anumită energie, „dintr-o altă lume” dacă pot spune astfel. Dacă ar fi de transmis un mesaj este că nu trebuie să aruncăm totul. Sunt lucruri care, chiar dacă noi le-am aruncat, au ajuns de „trei parale”, de fapt sunt valoroase, au în spate un bagaj care ne poate sensibiliza, ne poate îmbogăți viața în maniere pe care noi poate nu le înțelegem deplin. Au fost mai multe şi acum mi-e foarte greu să extrag una care a fost cu totul aparte decât celelalte. Experiența pe care o am la Muzeul Țăranului Român, ca cercetător, și împreună cu soția mea, Beatrice Iordan, care este parte din formație, ne-a bogățit viața, sunt lucruri de care ne aducem aminte și lucruri pe care nu avem cum să le mai trăim și pe care nimeni nu ni le mai poate oferi. Nu există în lumea aceasta ceva care să poată să compenseze ceea ce noi am trăit. Îmi este foarte greu să extrag o singură întâlnire, au fost oameni foarte faini pe care i-am cunoscut, care ne aminteau cumva de o altă lume.. noi suntem niște orășeni, dar fără îndoială simțeam acea valoare, acel lucru care se pierde și este foarte păcat că se întâmplă așa. Am întâlnit și lăutari speciali, oameni așezați, simpli, dar de bun simț și cu o ținută foarte frumoasă, țărani, poate analfabeți, dar minunați ca gândire, ca mod de a se raporta la viață. Da, sunt întâlniri care ne-au marcat. Trei Parale- SEAS 2025 Constanța Tot mai puțin, tot mai greu, tot mai puțin interesant, dar din când în când mai există și câte o veste bună, din când în când oamenii simt nevoia să se întoarcă. Nu suntem singurii, mai sunt și alții care simt că ceva se pierde, că ceva trebuie readus la viață, că ceva trebuie păstrat, continuat și dus mai departe. Am evoluat pe mai multe niveluri: unul este cel tehnic, fără îndoială că astăzi suntem mult mai pricepuți în ceea ce facem decât eram acum 20 de ani. A fost o experiență care s-a acumulat pas cu pas, încet, dar sigur, am devenit mai stăpâni pe ceea ce facem, controlăm mult mai bine totul. Un alt nivel este cel al bogăției. În seara asta prezentăm un singur program din ceea ce avem, cel care se ocupa de muzicile urbane de secolul XIX. Rând pe rând s-au adăugat alte zone de muzici tradiționale, am avut un program care s-a numit „Ciobanu în care și-a pierdut oile”, dedicat lumii pastorale românești cu multe instrumente de suflat – cu fluiere, cu cimpoaie; un program pe care l-am gândat mai rar dedicat baladelor, un lucru foarte puțin cunoscut; un alt program pe care l-am făcut de curând și pe care l-am publicat pe un dublu compact disc, „România 100 de minute”, o călătorie într-o 100 de minute în România de acum 100 de ani…. ne-am lărgit „zonele pe care le cântăm”, nu le stăpânim pe toate la fel de bine, dar totuși reușim să readucem la viață lucruri care astăzi nu mai sunt cunoscute. Din păcate nu atât cât ar trebui, pe de o parte că în familie copiii nu te urmează sau nu sunt interesați ce faci tu până la o anumită vârstă. Avem o fetiță cu care am cântat multă vreme și care părea interesată, acum a trecut în adolescență și lucrurile s-au răsturnat și nu mai este interesată de ceea ce facem noi, poate mai târziu. În afara de noi, nu am reușit să facem o școală pentru că suntem prinsi în viață, în servicii și în această activitate. Din fericire o fac cumva alții, interesul pentru muzicile tradiționale s-a schimbat în ultimii zece ani, dorința de a recupera nu numai muzică, dar și arhitectură, mișcarea „La blouse roumaine”, cu bucătăria veche românească, și așa mai departe. Poate indirect prin activitatea noastră am însuflețit și pe alții să o facă, dar din păcate direct nu ne-am ocupat deloc la acest lucru. Poate s-ar putea să ne ajute în niște modalități de cercetare…. E un gând, dar mai trebuie să îl mai creionez Dar în ceea ce ne privește direct, nu cred că e periculoasă, pentru că muzica în primul rând are nevoie de experiența vie. Chiar și faptul că noi publicăm videoclipuri, publicăm CD-uri… acest lucru nu pot compensa actul artistic. Nu este nicio legătură. Un amic de-al nostru ne-a zis „YouTube-ul vă trădează”, nu este același lucru, trebuie să vii la spectacole, acea energie care se leagă și asta nu poate să o înlocuiască nimic pe lumea aceasta și nici trebuie să o înlocuiască. Avem această experiență care trebuie să rămână și care este cea mai puternică și pe care nu o poate înlocui nimic. În prezent lucrăm la „Bazar 3”, adică la continuarea acestei povești cu care suntem astăzi prezenți (n.r. duminică, la Constanța). Am publicat din ea două compacte însă a trecut ceva timp de când am publicat „Bazar 2”. Mai exact am publicat în 2012, l-am înregistrat în 2011, deci acum 14 ani. Între timp avem altă pricepere, altă cunoaștere și am mai câștigat și repertoriu. Așadar, simțim că este momentul să publicăm al treilea album cu programul „Bazar, cântări din veacul al XIX-lea”. După ce am făcut „România 100 de minute”, ne-am gândit să facem niște proiecte dedicate strict unor regiuni, ca să mergem puțin mai în profunzime și am făcut un concert care s-a numit „Muntenia de altădată”. Cred că viitorul program de care ne vom ocupa mai departe este „Transilvania de altădată”. Este un univers mai diferit de ceea ce știm noi, ne provoacă puțin prin toată această lume care este veche şi puţin cunoscută şi pe care vrem să o aducem la viaţă prin repertorii cât poate de surprinzătoare şi de speciale. Cred că după „Bazar 3, cântări din veacul al XIX-lea” va urma muzicile Transilvaniei de altă dată. Mai sunt nişte idei, unele de concert, altele de CD cu care lucrăm, dar acestea două direcţii sunt cele pe care acum direct suntem concentrați. Ar trebui deja în perioada aceasta, ianuarie-aprilie 2026 – care e o perioadă mai moartă pentru artiști pe concerte, să facem înregistrările pentru „Bazar 3, cântări din veacul al XIX-lea” și să-l publicăm, poate undeva către toamna anului viitor. Sperăm ca la anul pe vremea asta să fim în fabrică cu el, și apoi vom trece la următorul, vom trece la Transilvania de altă dată mai puneți încă doi ani de zile și ar trebui să fie și acesta gata. Dobrogea este interesantă ca univers, dar, pe de-o parte este foarte variată și lucrul acesta face dificilă misiunea artistului. Noi avem, de exemplu un cântec în aromână, un cântec turcesc de nuntă din repertoare lui Chiazim, avem chiar și un cântec tătăresc, l-am cântat într-un anumit context pentru cineva, ar fi ceva a repertoriu dar, se lucrează dificil. Să faci un proiect strict dedicat este pe de-o parte o misiune dificilă şi pe de-o altă parte vă spun sincer că, odată ce eşti invitat după 20 de ani, o singură dată să cânţi nu este foarte tentant să te ocupi de un proiect şi să rămâi cu el în sertar. Le mulțumim pentru prezență, le mulțumim pentru că au ales să-și dedice seara aceasta și să rămână aproape de noi. Ne-am dori să revenim mai des aici pentru că mai ales programul acesta al nostru aduce cu Dobrogea, cu acest parfum oriental, într-un fel este „foarte acasă” muzica noastră. Trei Parale – SEAS 2025 Constanța