Unul dintre acești tineri este Răzvan-Costin Ibriș care a absolvit, în acest an, Liceul Teoretic „Traian” și a fost admis la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. Cu o medie generală de 9.85 la examenul de Bacalaureat, el a obținut locul 1 în liceul său și s-a clasat pe locul 24 la nivelul județului Constanța – o performanță care reflectă nu doar inteligența sa academică, ci și determinarea și consecvența în pregătire. Însă reușitele sale nu se limitează la mediul școlar. Răzvan este implicat activ, din 2021, în activități de voluntariat în cadrul Asociației Together Everyone Achieves More (TEAM), unde ocupă, în prezent, rolul de trainer organizator. Cu peste 3000 de ore de voluntariat acumulate, el este un exemplu de implicare civică și dezvoltare personală prin acțiune. A parcurs un parcurs formativ impresionant, absolvind cursuri de leadership și formare, precum „Lideri de tineret” (nivel începător și avansat), „Training of Future Trainers” (TOFT) și „Formarea organizatorilor de cursuri” (FOC). Prin aceste experiențe, Răzvan a susținut numeroase programe de dezvoltare personală și a coordonat proiecte care au implicat peste 200 de persoane. Pe lângă latura educațională și de formare, Răzvan a demonstrat și o profundă preocupare pentru siguranța celor din jur. A absolvit un curs intensiv de intervenție și prim ajutor, dobândind abilități esențiale precum evaluarea rapidă a stării unei victime, tehnici de resuscitare, oprirea hemoragiilor și imobilizarea fracturilor sau entorselor. În 2025, a participat la Concursul „Sorin Roșca” de chimie organică, confirmându-și încă o dată interesul pentru științele medicale și pasiunea pentru aprofundarea cunoștințelor. Printre competențele sale se numără: comunicarea eficientă, creativitatea, spiritul analitic, gândirea critică, lucrul în echipă, inteligența emoțională și o excelentă gestionare a timpului – trăsături indispensabile oricărui lider autentic, dar și oricărui viitor medic. Răzvan vorbește limba engleză la nivel B2 și limba franceză la nivel A2, fiind capabil să interacționeze și să colaboreze într-un mediu internațional, tot mai frecvent în medicina modernă. Cu o fundație solidă în educație, valori puternice și o implicare activă în comunitate, Răzvan-Costin Ibric reprezintă o generație de tineri care construiesc cu responsabilitate viitorul – al lor și al societății în care trăiesc. Într-un interviu acordat Ziarului Amprenta, Răzvan-Costin Ibriș a dezvăluit că a început voluntariatul la 15 ani, din dorința de a ieși din rutina zilnică și de a face o diferență în comunitate, dezvoltându-și astfel empatia și conștientizarea problemelor sociale. A simțit pentru prima dată impactul muncii sale în cadrul unui curs de dezvoltare personală, observând schimbările reale la participanți. Prin cursul „Formarea organizatorilor de cursuri”, a învățat să gestioneze echipe mari și să comunice eficient, competențe pe care le aplică ca trainer-organizator. Deși nu a aplicat încă cunoștințele de prim ajutor dobândite, recunoaște importanța lor și îi încurajează pe tineri să se pregătească pentru situații de urgență. Pasiunea pentru chimia organică îl ajută să înțeleagă lumea din jur, iar alegerea medicinei vine din dorința de a contribui concret la sănătatea oamenilor. În ciuda activităților extracurriculare, a menținut performanța academică prin disciplină și pasiune pentru învățare. Răzvan-Costin Ibriș recomandă tinerilor să fie consecvenți, să-și găsească echilibrul și să evite comparațiile inutile. Consideră voluntariatul o componentă esențială a formării personale și crede că implicarea civică ar trebui integrată în educație pentru a dezvolta cetățeni responsabili. La 15 ani, am simțit nevoia de a face ceva dincolo de rutina zilnică: şcoală, teme, activități obișnuite. Îmi doream să dau un sens timpului meu și să contribui, chiar și puțin, la ceva mai mare decât mine. Cred că a fost un amestec de curiozitate, dorință de implicare și, sincer, o nevoie personală de a simți că pot aduce o schimbare, oricât de mică. În plus, în perioada aceea, am început să fiu mult mai conștient de problemele din jur: inegalitate, oameni în dificultate etc… Voluntariatul mi s-a părut o modalitate naturală de a învăța, de a cunoaște oameni cu povești diferite și de a-mi dezvolta empatia. N-a fost o alegere grea, a fost mai mult un impuls interior pe care l-am urmat cu inima deschisă. Da, îmi amintesc cu claritate un moment care m-a marcat profund. Eram la un curs de dezvoltare personală pe care îl susțineam, iar pe parcursul sesiunilor, am observat cum participanții începeau să aibă conștientizări semnificative despre ei înșiși, despre felul în care gândesc, reacționează, despre tiparele lor interioare. Vedeam în ochii lor momentele acelea de „aha”, în care parcă li se aprindea o lumină și realizau lucruri pe care poate nu le văzuseră niciodată până atunci. Faptul că acest curs îi ajuta nu doar intelectual, ci și emoțional și personal, m-a făcut să simt, pentru prima dată cu adevărat, că munca mea are un impact real. A fost acel gen de satisfacție profundă care vine din a contribui la evoluția altora. La cursul „Formarea organizatorilor de cursuri” (FOC) din cadrul asociației TEAM am învățat să gestionez o echipă amplă de formatori, să-i mulțumesc pe toți (pe cât posibil), să-i susțin pe fiecare, să coordonez eficient activități mari și să iau decizii rapide în condiții de stres. De asemenea, am deprins cum să ofer sprijin adecvat fiecărui membru al echipei și cum să mă raportez corect la diferite tipologii de oameni, adaptând comunicarea și modul de lucru pentru a obține cele mai bune rezultate. Toate aceste competențe le aplic acum în activitatea mea de trainer-organizator, pentru a crea un mediu colaborativ, eficient și motivant pentru echipă și participanți. Momentan nu am trecut printr-o astfel de experiență, sincer nici nu mi-aș dori să am parte de așa ceva, dar, dacă va fi nevoie de prim ajutor cândva, voi fi acolo să-l ofer persoanei care are nevoie. Le-aș recomanda, în primul rând, să nu ignore importanța cunoștințelor de prim ajutor. Chiar dacă pare ceva ce „nu ți se poate întâmpla ție” sau „nu vei avea nevoie niciodată”, realitatea e că oricine se poate afla într-o situație în care viața cuiva depinde de intervenția rapidă a celor din jur. Le-aș spune să caute un curs de prim ajutor, sunt multe opțiuni, gratuite sau accesibile. Nu durează mult, dar pot face o diferență uriașă. Să învețe măcar lucrurile de bază: cum verifici dacă cineva respiră, cum oprești o hemoragie sau ce faci în caz de înecare. Mai ales pentru noi, tinerii, e important să fim pregătiți, pentru că nu știi niciodată când vei fi singura persoană care poate ajuta. Și, sincer, sentimentul că ai fost de folos într-o situație critică e de neînlocuit. În astfel de momente, cheia pentru mine a fost mereu pregătirea și organizarea din timp. Când știi exact ce ai de făcut, când ai un plan bine pus la punct și o echipă pe care te poți baza, stresul devine mai ușor de controlat. Desigur, emoțiile sunt inevitabile, mai ales când lucrezi cu sute de oameni și vrei ca totul să iasă bine. Dar încerc să le transform în energie pozitivă. În loc să las stresul să mă copleșească, îl folosesc ca pe un semnal că trebuie să fiu prezent, atent și să dau ce am mai bun. Un alt lucru important este comunicarea: să fii clar, sincer și calm cu echipa ta. Când fiecare știe ce are de făcut și simte că face parte din ceva important, presiunea se distribuie, iar atmosfera devine mai echilibrată. Pentru mine, „leadership-ul sănătos” înseamnă un stil de conducere bazat pe respect, echilibru, empatie și responsabilitate. E acel tip de leadership care nu se impune prin autoritate, ci se câștigă prin încredere și prin exemplul personal. Un lider sănătos nu e cel care dă doar ordine, ci cel care ascultă activ, care înțelege nevoile echipei, care recunoaște eforturile fiecărui membru și care știe să spună „nu știu” sau „am greșit” atunci când e cazul. E cineva care nu uită că lucrează cu oameni, nu cu cifre sau taskuri. Pun în practică leadership-ul sănătos printr-un stil de lucru bazat pe empatie, comunicare clară și încredere reciprocă. Încerc mereu să fiu un exemplu pentru echipă, să ascult activ și să încurajez ideile fiecărui membru, indiferent de experiență sau rol. Când apar probleme, nu caut vinovați, ci soluții, și mă asigur că fiecare se simte sprijinit și valorizat. Deleg responsabilitățile în mod echitabil și ofer libertate de acțiune. Îmi asum greșelile și rămân deschis la feedback, tocmai pentru a crea un mediu de lucru sănătos, în care oamenii se simt respectați și încurajați să se dezvolte. Ce mă atrage cel mai mult la chimia organică este felul în care explică structura și comportamentul moleculelor care stau la baza vieții. Fiecare reacție chimică are o poveste: un mecanism, un sens, iar învățându-le, simt că încep să înțeleg mai bine nu doar știința, ci și lumea din jurul meu. În plus, chimia organică cere o gândire analitică și o atenție la detalii care mă provoacă mereu să devin mai bun. Mereu este ceva nou de descoperit și oferă o cunoaștere constantă. Am ales să urmez medicina din dorința de a înțelege în profunzime corpul uman și de a putea contribui concret la îmbunătățirea vieții oamenilor. Este un domeniu complex, care îmbină știința cu empatia, iar această combinație mă atrage în mod deosebit. Medicina oferă provocări intelectuale constante, dar și o satisfacție profundă atunci când știi că poți face o diferență reală în viața cuiva. În ceea ce privește specializarea, încă nu am luat o decizie finală, în cei 6 ani de facultate o să mă lămuresc în legătură cu domeniul specific în care vreau să activez. Îmi plac mai multe ramuri ale medicinei, de la cele clinice, cum ar fi medicina internă sau pediatria, până la cele chirurgicale, care implică precizie și acțiune rapidă. Am reușit să mențin un nivel ridicat de performanță, inclusiv media 9.85 la Bacalaureat și să fiu primul pe liceu, printr-o combinație de disciplină, organizare și pasiune pentru învățare. Am învățat să-mi gestionez timpul eficient, să fiu constant în pregătire și să acord atenție fiecărei materii, nu doar celor de examen. Pentru mine, performanța nu înseamnă doar note bune, ci și dorința de a învăța continuu, de a lucra cu sens și de a rămâne curios, indiferent de cât de aglomerat este programul. Le-aș spune să fie consecvenți, să aibă încredere în proces și să nu se teamă de efort. Performanța academică nu înseamnă să înveți non-stop, ci să înveți cu sens, să-ți organizezi timpul eficient și să rămâi curios. În același timp, dezvoltarea personală este la fel de importantă: să-ți descoperi pasiunile, să te implici în activități care îți aduc bucurie și să nu neglijezi echilibrul emoțional. Un alt sfat important este să nu te compari constant cu alții. Fiecare are propriul ritm, iar cheia e să devii o versiune mai bună a ta, nu o copie a altcuiva. Găsește ce te motivează, înconjoară-te de oameni care te inspiră și nu uita că e în regulă să ceri ajutor atunci când ai nevoie. Succesul pe termen lung vine din echilibru, perseverență și autenticitate. Voluntariatul joacă un rol extrem de important în formarea tinerilor din România, deoarece contribuie nu doar la dezvoltarea lor personală, ci și la conturarea unei perspective mai mature asupra societății. Prin implicarea în activități de voluntariat, tinerii își dezvoltă abilități esențiale precum comunicarea, spiritul de echipă, responsabilitatea și empatia. Totodată, acest tip de experiență le oferă ocazia să descopere domenii de interes, să înțeleagă mai bine cum funcționează o comunitate și să-și clarifice eventualele direcții profesionale. Voluntariatul oferă și un sentiment real de apartenență și împlinire, deoarece știi că munca ta, chiar dacă este voluntară, are un impact concret asupra celor din jur. Este o formă valoroasă de educație practică și civică, care completează în mod firesc parcursul academic. Da, cred că implicarea civică ar trebui integrată în sistemul educațional, deoarece îi ajută pe elevi să devină cetățeni activi, responsabili și conștienți de rolul lor în societate. Prin activități civice, cum ar fi voluntariatul, proiectele comunitare sau dezbaterile pe teme sociale, tinerii învață să-și exprime opiniile, să colaboreze, să identifice probleme reale și să caute soluții. Integrarea acestor experiențe în școală ar completa educația teoretică, dezvoltând empatia, spiritul critic și capacitatea de a se implica în mod concret în viața comunității. În plus, i-ar pregăti mai bine pentru realitățile unei societăți democratice. Peste 10 ani mă văd în România, lucrând ca medic rezident într-o specializare pe care nu am ales-o încă, dar care să-mi permită să contribui activ la sănătatea pacienților din comunitatea mea. Îmi doresc să cresc profesional aici, în țara mea, să aplic cunoștințele și experiența dobândite și să mă implic în dezvoltarea sistemului medical local. Deși sunt deschis să învăț din experiențe internaționale, cred că pot aduce cea mai mare valoare rămânând aproape de cei care au nevoie de ajutorul meu aici, acasă. Ceea ce mă motivează să merg mai departe în zilele grele este gândul rezultatului final și sensul profund al eforturilor mele. Atunci când întâmpin obstacole sau momente de oboseală, mă gândesc la scopul pe termen lung: să devin un medic dedicat, capabil să ajute oameni și să aducă o schimbare pozitivă în viețile lor. Imaginea reușitei mele profesionale, dar și satisfacția personală de a ști că munca mea contează cu adevărat, îmi oferă forța să continui. De asemenea, îmi amintesc de oamenii care m-au susținut și de responsabilitatea pe care o am față de ei și față de mine însumi. Știu că fiecare pas făcut, oricât de greu, mă apropie de visul meu și că perseverența este cheia succesului. Acest sentiment de a contribui la ceva mai mare decât mine mă inspiră să nu renunț niciodată, indiferent de cât de dificile sunt circumstanțele. Sursă foto: Răzvan-Costin Ibriș/arhivă personală Citește și: FOTO Tinerii excepționali ai Constanței: Inya Maria Cutova, tânăra pianistă de la Colegiul de Arte Regina Maria, care cucerește juriile internaționale